Legenda educatoarei
15 septembrie a bătut la
uşă! Este toamnă, am simţit-o zilele trecute şi dacă acum se numără bobocii,
haideţi s-o facem!
Fiecare educatoare ştie că
acolo unde copiii se simt bine, acolo pot creşte şi se pot dezvolta armonios.
Noi ne-am pregătit cum am putut mai bine şi sperăm că am reuşit să mulţumim pe
cei mai mulţi care au călcat pragul grădiniţei, atât copii cât şi părinţi.
Rămâne să colaborăm cât mai strâns pentru a face plăcută frecventarea acestei
trepte a învăţământului românesc. Nici noi, educatoarele, dar nici părinţii nu
avem, voie să uităm ce vârstă au cei pe care dorim să îi formăm. Froebel
spunea: „copiii nu sunt butoaie pe care să le umplem, ci focuri pe care să le
aprindem!” Noi dorim să aprindem scânteia cunoaşterii şi ţine de mulţi adulţi
ca focul aprins să nu se stingă!!!
Fiecare grădiniţă are o
ofertă educaţională şi pentru cei care încă n-o cunosc cu siguranţă le va fi la cunoştinţă la prima întâlnire din
cadrul grădiniţei. Am constatat în ultimii ani mari pretenţii la această
vârstă: părinţi care doresc ca cei mici, copiii din grădiniţă să înveţe o limbă
străină, să danseze, să cânte la pian, să mânuiască calculatorul, dar din
păcate invers proporţional cu vârsta sunt aceste pretenţii, adică pe măsură ce
copiii cresc cei mai mulţi părinţi scad din pretenţii vis-a-vis de ce trebuie
să cunoască copiii lor. Ce pretenţii au părinţii copiilor din clasa a X-a, a
XI-a? Comparativ cu cele din vremea grădiniţei?
A început un nou an şcolar:
noi ne-am pregătit, v-am primit şi vă primim cu un zâmbet, înarmate pe lângă
răbdare, cu multă creativitate şi, mai ales, competenţă. Iar pentru cei cărora
li se pare că avem o profesie deosebit de uşoară, doresc să le istoricesc
„Legenda educatoarei” – oricum ne pricepem la poveşti, nu?
Când Bunul Dumnezeu a
creat educatoarea, lucra deja în a şasea zi peste program (erau ore
suplimentare). Atunci apăru Îngerul şi spuse:
- Doamne, dar mult mai
lucraţi la această figurină?
Bunul Dumnezeu spuse:
- Ai citit dorinţele
speciale de pe comandă? Să fie uşor de îngrijit, dar să nu fie din plastic; să
aibă 168 de părţi mobile, să aibă nervi de oţel şi o poală în care să şadă
concomitent cel puţin 10 copii. Dar totuşi trebuie să încapă pe un scăunel de
copil şi să trăiască cu precădere într-o poziţie plecată. Cuvântul ei să
vindece totul, de la cucui până la durerea sufletească, şi să aibă 6 perechi de
mâini.
Atunci Îngerul scutură din
cap şi spuse: „- 6 perechi de mâini, nu cred că este posibil!”
- Nu mâinile îmi produc
dureri de cap” , spuse Bunul Dumnezeu, „ci 3 perechi de ochi pe care educatoare
trebuie să-i aibă.”
- Fac parte din modelul
standard? Întrebă Îngerul pe Bunul Dumnezeu.
Acesta dădu din cap şi
spuse: „- o pereche care să vadă prin uşa închisă, în timp ce întreabă: ce
faceţi voi acolo, dincolo? – chiar dacă deja ştie. O a doua pereche în ceafă,
cu care vede ce n-ar trebui să vadă, dar ce trebuie să ştie. Şi bineînţeles,
cei 2 ochi aici, în faţă, cu care priveşte copilul care se comportă imposibil
şi care totuşi exprimă: te înţeleg şi te iubesc tare mult, fără să spună un
singur cuvânt.”
- O, Doamne, spuse Îngerul
şi se trase uşor de mânecă, mergeţi la culcare şi continuaţi mâine.
- Nu pot, spuse Bunul Dumnezeu, pentru că sunt
aproape de a crea ceva, ce într-o anumită măsură îmi seamănă. Am reuşit să
creez o figurină care se poate vindeca singură, dacă este bolnavă, care poate
mulţumi 30 de copii cu o mică prăjitură aniversară, care poate convinge un
copil de 6 ani să se spele pe mâini înainte de mâncare, care convinge pe unul
de 3 ani că plastilina nu este comestibilă şi care transmite inconfundabil că
picioarele le-am conceput cu precădere pentru mers, şi nu pentru lovit.
Îngerul se plimbă încet de
jur împrejurul modelului educatoarei.
- Prea moale, suspină el.
- Dar dârză, spuse Bunul
Dumnezeu energic. Nici nu crezi câte poate realiza şi suporta această
educatoare!
- Poate să şi gândească?
- Nu numai să gândească,
ci poate încheia compromise şi judecăţi … şi poate uita!
În final Îngerul se aplecă
uşor asupra figurinei şi trecu cu degetele sale peste obrajii modelului.
- Aici este o spărtură,
spuse el. V-am spus eu: D-voastră încercaţi să introduceţi prea multe în acest
model.
- Acolo nu este o
spărtură, spuse Bunul Dumnezeu, acolo este o lacrimă.
- Pentru ce e bună?
- Ea curge la bucurie,
necaz, dezamăgire, durere, părăsire.
- Sunteţi un adevărat
geniu! spuse Îngerul.
Atunci Bunul Dumnezeu
privi dus pe gânduri şi spuse:
- Lacrima … , păi da, ea
este ventilul de supraplin.
Sperăm că v-am descreţit
frunţile, dar nu este doar o legendă, ci există mult adevăr în această
povestioară…. .
Dorim tuturor copiilor si
părinţilor, un an şcolar cu cât mai multe bucurii şi realizări
şi nu uitaţi: doar împreună vom reuşi!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu